Criteriile
de diagnostic pentru Atacul de Panică
Notă: Un atac de panică nu este o
tulburare codificabilă. Se codifică
diagnosticul specific în care
survin atacurile de panică (de ex., 300.21 Panică cu agorafobie [pag. 441]).
O perioadă distinctă de frică
intensă sau de disconfort în care patru (sau mai
multe) dintre următoarele simptome
apar brusc şi ating culmea în decurs de 10 minute:
(1) palpitaţii, bătăi puternice
ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
(2) transpiraţii;
(3) tremor sau trepidaţie;
(4) senzaţii de scurtare a
respiraţiei sau de strangulare;
(5) senzaţie de sufocare;
(6) durere sau disconfort
precordial;
(7) greaţă sau detresă abdominală;
(8) senzaţie de ameţeală,
dezechilibru, vertij sau leşin;
(9) derealizare (sentimentul de irealitate)
sau depersonalizare (detaşare de
sine însuşi);
(10).frica de pierdere a
controlului sau de a nu înnebuni;
(11) frica de moarte;
(12) parestezii (senzaţii de
amorţeală sau de furnicături);
(13) frisoane sau valuri de căldură
Criteriile
de diagnostic pentru Agorafobie
Notă: Agorafobia nu este o
tulburare codificabilă. Se codifică tulburarea specifică în care apare
agorafobia [de ex., 300.21 Panică cu agorafobie (pag. 441) sau 300.22
Agorafobie fără istoric de panică (pag. 441)].
A. Anxietate în legătură cu a te
afla în locuri sau situaţii din care scăparea este dificilă (sau jenantă) ori
în care nu poate fi accesibil ajutorul în eventualitatea unui atac de panica
inopinat sau predispus situaţional, ori a unor simptome similare panicii.
Fricile agorafobice implică de regulă grupe de situaţii care includ faptul de a
te afla singur în afara casei, a te afla în
mulţime sau a sta la rând, a te
afla pe un pod şi a călători cu autobuzul,
trenul sau automobilul.
Notă: Se ia în consideraţie
diagnosticul de fobie specifică, dacă evitarea este
limitată la una sau numai la
câteva situaţii specifice, ori cel de fobie socială,
dacă evitarea este limitată la
situaţii sociale.
B. Situaţiile sunt evitate (de
ex., călătoriile sunt restrânse) sau chiar sunt
îndurate cu o detresă marcată ori
cu anxietatea de a nu avea un atac de
panică sau simptome similare
panicii, ori necesită prezenţa unui companion.
C. Anxietatea sau evitarea fobică
nu este explicată mai bine de altă tulburare
mentală, cum ar fi fobia socială (de
ex., evitarea limitată la situaţiile sociale
din cauza fricii de punere în
dificultate), fobia specifică (de ex., evitarea
limitată ia o singură, situaţie,
cum ar fi ascensoarele), tulburarea obsesivocompulsivă (de ex., evitarea
murdăriei, ia cineva cu obsesia contaminării), stresul posttraumatic (de ex.,
evitarea stimuiilor asociaţi cu un stresor sever), sau anxietatea de seaparare
(de ex., evitarea abandonării casei sau a rudelor).
Criteriile
de diagnostic pentru Panica fără Agorafobie (300.01)
A. Atât (1), cât şi (2):
(1) atacuri de panică inopinate
recurente (vezi pag. 432);
(2) cel puţin unul dintre atacuri
a fost urmat timp de o lună (sau mai mult)
de unul (sau mai multe) dintre
următoarele:
(a) preocupare persistentă în
legătură cu faptul de a nu avea atacuri
ulterioare;
(b)teamă în legătură cu
implicaţiile atacului sau cu consecinţele sale (de
ex., teama de a nu-şi pierde
controlul, de a nu avea un atac de cord
sau „de a nu înnebuni");
(c) o modificare semnificativă de
comportament în legătură cu atacurile.
B. Absenţa agorafobiei (vezi pag.
433).
C. Atacurile de panică nu se
datorează efectelor fiziologice directe ale unei
substanţe (de ex., un drog de
abuz, un medicament) sau ale unei condiţii
medicale generale (de ex.,
hipertiroidismui).
D. Atacurile de panică nu sunt
explicate mai bine de altă tulburare mentală,
cum ar fi fobia socială (de ex.,
apariţie la situaţii sociale temute), fobia
specifică (de ex., la.expunerea la
o situaţie fobică specifică), tulburarea
obsesivo-compulsivă (de ex., la
expunerea la murdărie a cuiva cu obsesia
contaminării), stresul
posttraumatic (de ex., ca răspuns la stimulii asociaţi cu
un stresor sever), sau anxietatea
de separare (de ex., ca răspuns la a fi
departe de casă sau de rudele apropiate).
Criteriile
de diagnostic pentru Panică
cu Agorafobie (300.01)
A. Atât (1), cât şi (2):
(1) atacuri de panică inopinate
recurente (vezi pag. 432);
(2) cel puţin unul dintre atacuri
a fost urmat timp de o lună (sau mai mult)
de unul (sau rnai multe) dintre
următoarele:
(a) preocupare persistentă în
legătură cu faptul de a nu avea atacuri
ulterioare;
(b)teamă în legătură cu
implicaţiile atacului sau cu consecinţele sale (de
ex., teama de a nu-şi pierde
controlul, de a nu avea un atac de cord,
„de a nu înnebuni");
(c) o modificare semnificativă de
comportament în legătură cu atacurile,
B. Prezenţa agorafobiei (vezi pag.
433).
C. Atacurile de panică nu se
datorează efectelor fiziologice directe ale unei
substanţe (de ex., un drog de
abuz, un medicament) sau unei condiţii
medicale generale (de ex.,
hipertiroidismul).
D. Atacurile de panică nu sunt
explicate mai bine de altă tulburare mentală ,
cum ar fi fobia socială (de ex.,
apariţia la expunerea la situaţii sociale
temute), fobia specifică (de ex.,
la expunerea la o situaţie fobică specifică),
tulburarea obsesivo-cornpulsivă
(de ex., expunerea la murdărie a cuiva cu
obsesia contaminării), stresul
posttraumatic (de ex., ca răspuns la stimulii
asociaţi cu un stresor sever) sau
anxietatea de separare (de ex., ca răspuns la a fi departe de casă sau de
rudele apropiate).
Criteriile
de diagnostic pentru Agorafobia fără istoric de Panică (300.22).
A. Prezenţa agorafobiei (vezi pag.
433) în legătură cu frica de apariţie a unor
simptome similare panicii (de ex.,
ameţeală sau diaree).
B. Nu au fost satisfăcute
niciodată criteriile pentru panică (vezi pag. 440).
C. Perturbarea nu se datorează
efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un
medicament) ori unei condiţii medicale generale.
D. Dacă este prezentă o condiţie
medicală generală asociată, frica descrisă la criteriul A este clar în exces
faţă de cea asociată de regulă cu condiţia.
Criteriile
de diagnostic pentru Fobia Specifică (300.29 )
A. Frică marcată şi persistentă,
excesivă sau nejustificată, provocată de
prezenţa sau anticiparea unui
obiect sau situaţii specifice (de ex., zbor,
înălţimi, animale, administrarea
unei injecţii, vederea sângelui).
B. Expunerea la stimulul fobie
provoacă aproape în mod constant un răspuns
anxios imediat care poate lua
forma unui -atac de panică circumscris
situaţional sau predispus
situaţional. Notă: La copii, anxietatea poate fi
exprimată prin exclamaţii, accese
coleroase, stupefacţie sau agăţare de ceva.
C. Persoana recunoaşte că frica sa
este excesivă sau nejustificată. Notă: La copii acest element poate fi absent.
D. Situaţia (situaţiile) fobică
este evitată sau îndurată cu anxietate sau detresă intensă.
E. Evitarea, anticiparea anxioasă
ori detresă în situaţia (situaţiile) temută(e)
interferează semnificativ cu
rutina normaiă a persoanei, cu activitatea
profesională (sau şcolară) ori cu
activităţile sau relaţiile sociale, ori există o
detresă marcată în legătură cu
faptul de a avea fobia.
F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel puţin
6 luni.
G. Anxietatea, atacurile de panică
sau evitarea fobică asociată cu obiectul sau situaţia specifică nu sunt
explicate mai bine de altă tulburare mentală, cum ar fi tulburarea
obsesivo-compulsivă (de ex., frica de murdărie, la cineva cu obsesie referitoare
ia contaminare), stresul posttraumatic (de ex., evitarea stimulilor asociaţi cu
un stresor sever), anxietatea de separare (de ex., evitarea şcolii), fobia
socială (de ex., evitarea situaţiilor sociale din cauza fricii de a nu fi pus
în dificultate), panica cu agorafobie sau agorafobia fără istoric de panică.
De specificat tipul:
de animale,
de mediu natural (de ex.,
înălţimi, furtuni, apă),
de sânge—injecţii—plăgi,
de tip situaţlonal (de ex., de
avioane, ascensoare, spaţii închise),
de alt tip (de ex., evitarea
fobică a situaţiilor care pot duce la sufocare, vomă sau contractarea unei
maladii; la copii, evitarea sunetelor puternice sau a persoanelor în uniformă .
Criteriile
de diagnostic pentru Fobia Socială (300.23)
A. O frică marcată şi persistentă de una sau mai
multe situaţii sociale sau de performanţă, în care persoana este expusă unor
oameni nonfamiliari sau unei posibile scrutări de către alţii. Individul se
teme că va acţiona într-un mod (sau va prezenta simptome anxioase) care vor fi umilitoare
sau jenante.
Notă: La copii, trebuie să existe proba capacităţii
de relaţii sociale corespunzătoare
etăţii cu persoane familiare, iar anxietatea trebuie
să survină în
situaţiile cu egalii, nu doar în interacţiunile cu
adulţii.
B. Expunerea la situaţia socială temută provoacă
aproape constant anxietate, care ia forma unui atac de panică limitat
situaţional sau predispus situaţional.
Notă: La copii, anxietatea se poate exprima prin
exclamaţii,
accese coleroase, stupefacţie sau retragere din situaţiile
sociale cu persoane nefamiliare.
C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau
nejustificată. Notă: La copii, acest element poate fi absent.
D. Situaţiile sociale sau de performanţă temute sunt
evitate sau chiar îndurate cu o anxietate sau detresă intensă.
E. Evitarea, anticiparea anxioasă sau detresă în
situaţia (situaţiile) socială sau de performanţă temută interferează
semnificativ cu rutina normală, cu funcţionarea profesională (şcolară) sau
activităţile ori relaţiile sociale sau există o detresă marcată în legătură cu
faptul de a avea fobia.
F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel puţin
6 luni.
G. Frica sau evitarea nu se datorează efectelor
fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un
•medicament) ori aie unei condiţii medicale generaie şi nu este explicată mai
bine de altă tulburare mentală (de ex., panica cu sau fără-agorafobie,
anxietatea de separare, tulburarea dismorfică corporală, o tulburare de
dezvoltare pervasivă sau tulburarea de personalitate schizoidă).
H. Dacă este prezentă o condiţie medicală generală
ori altă tulburare mentală, frica de ia criteriul A este fără legătură cu
aceasta, de ex., frica nu este de balbism, de trernor în maladia Parkinson ori
de manifestarea unui comportament alimentar anormal în anorexia nervoasă sau în
bulimia nervoasă).
De specificat dacă :
Generalizată: dacă frica include cele mai multe
situaţii sociale (a se lua în consideraţie, de asemenea, diagnosticul adiţional
de tulburare de personalitate evitantă).
Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea
Obsesivo-Compulsiva (300.3)
A. Fie obsesii sau compulsii:
Obsesii, aşa cum sunt definite de (1),
(2), (3) şi (4):
(1) gânduri, impulsuri sau imagini
persistente şi recurente care sunt experientate, la un moment dat în cursul
tulburării, ca intrusive şi inadecvate, şi care cauzează o anxietate sau
detresă considerabilă;
(2) gândurile, impulsurile sau
imaginile nu sunt pur şi simplu preocupări
excesive în legătură cu probleme
reale de viaţă;
(3) persoana încearcă să ignore
sau să suprime astfel de gânduri, impulsuri
sau imagini, ori să le
neutralizeze cu alte gânduri sau acţiuni;
(4) persoana recunoaşte că
gândurile, impulsurile sau imaginile obsesive sunt un produs al propriei sale
minţi (nu impuse din afară, ca în inserţia de gânduri).
Compulsii, aşa cum sunt definite de (1)
şi (2):
(1) comportamente repetitive (de
ex., spălatul mâinilor, ordonatul,
verificatul) sau acte mentale (de
ex., rugatul, calculatul, repetarea de
cuvinte în gând) pe care persoana
se simte constrânsă sa le efectueze ca
răspuns la o obsesie, ori conform
unor reguli care trebuie să fie aplicate
în mod rigid;
(2) comportamentele sau actele
mentale sunt destinate să prevină sau sa
reducă detresa, ori sa prevină un
eveniment sau o situaţie temută
oarecare; însă, aceste
comportamente sau acte mentale, sau nu sunt
conectate în mod realist cu ceea
ce sunt destinate să neutralizeze sau să
prevină, ori sunt clar excesive.
B. La un moment dat în cursul
tulburării, persoana a recunoscut că obsesiile sau compulsiile sunt excesive
sau iraţionale. Notă: Aceasta nu se aplică la copii.
C. Obsesiile sau compulsiile
cauzează o detresă marcată , sunt consumatoare de timp (iau mai mult de o oră
pe zi) sau interferează semnificativ cu rutina normală a persoanei, cu funcţionarea
profesională (sau şcolară) ori cu activităţile sau relaţiile sociale uzuale.
D. Dacă este prezentă o altă
tulburare pe axa I, conţinutul obsesiilor sau
compulsiilor nu este restrâns la
aceasta (de ex., preocuparea pentru
mâncare, în prezenţa unei
tulburări de comportament alimentar; smulgerea
părului, în prezenţa
tricotilomaniei; preocupare referitoare la aspect, în
prezenţa tulburării dismorfice
corporale; preocupare referitoare la a avea o
maladie severă, în prezenţa
hipocondriei; preocupare pentru necesităţile
sau fanteziile sexuale, în
prezenţa unei parafilii, ori ruminaţii referitoare la
culpă, în prezenţa tulburării
depresive majore).
E. Perturbarea nu se datorează
efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un
medicament) ori ale unei condiţii medicale generale.
De specificat dacă:
Cu conştiinţa
maladiei redusă:
dacă cea mai mare parte a timpului în cursul
episodului curent, persoana nu
recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
excesive sau nejustificate.
Criteriile
de diagnostic pentru Stresul Posttraumatic (309.81)
A.Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in
care ambele dintre cele care urmează sunt prezente:
(1) persoana a experimentat, a fost martoră ori a
fost confruntată cu un eveniment sau evenimente care au implicat moartea
efectivă, ameninţarea cu moartea ori o vătămare serioasă sau o periclitare a
integrităţii corporale proprii ori a altora,
(2) răspunsul persoanei a implicat o frică intensă,
neputinţă sau oroare. Notă: La copii, aceasta poate fi exprimată, în schimb,
printr-un comportament dezorganizat sau agitat.
B. Evenimentul traumatic este reexperimentat
persistent într-unul (sau mai multe) din următoarele moduri:
(1) amintiri detresante recurente şi intrusive ale
evenimentului, incluzând imagini, gânduri sau percepţii. Notă: La copii mici,
poate surveni un joc repetitiv în care sunt exprimate teme sau aspecte ale
traumei;
(2) vise detresante recurente ale evenimentului.
Notă: La copii, pot exista vise terifiante fără un conţinut recognoscibil;
(3) acţiune şi simţire, ca şi cum evenimentul
traumatic ar fi fost recurent (include sentimentul retrăirii experienţei,
iluzii, halucinaţii şi episoade disociative de flashback, inclusiv cele care
survin la deşteptarea din somn sau când este intoxicat). Notă: La copiii mici
poate surveni reconstituirea traumei specifice;
(4) detresă psihologică intensă la expunerea la
stimuli interni sau externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect al
evenimentului traumatic;
(5) reactivitate fiziologică la expunerea la stimuii
interni sau externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect al evenimentului
traumatic.
C. Evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu
trauma şi paralizia reactivităţii generale (care nu era prezentă înaintea
traumei), după cum este indicat de trei (sau mai multe) dintre următoarele:
(1) eforturi de a evita gândurile, sentimentele sau
conversaţiile asociate cu trauma;
(2) eforturi de a evita activităţi, locuri sau
persoane care deşteaptă amintiri ale traumei;
(3) incapacitatea de a evoca un aspect important al
traumei;
(4) diminuare marcată a interesului sau participării
la activităţi semnificative;
(5) sentiment de detaşare sau de înstrăinare de
alţii;
(6) gamă restrânsă a afectului (de ex., este incapabil
să aibă sentimente de amor);
(7) sentimentul de viitor îngustat (de ex., nu speră
să-şi facă o carieră, să se căsătorească, să aibă copii ori o durată de viaţă
normală).
D. Simptome persistente de excitaţie crescută (care
nu erau prezente înainte de traumă), după cum este indicat de două (sau de mai
multe) dintre următoarele:
(1) dificultate în adormire sau în a rămâne adormit;
(2) iritabilitate sau accese coleroase;
(3) dificultate în concentrare;
(4) hipervigilitate;
(5) răspuns de tresărire exagerat.
E. Durata perturbării (simptomele de la criteriile B,
C şi D) este de mai mult de o lună.
F. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare
semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii
importante de funcţionare.
De specificat dacă:
Acut: daca durata simptomelor este mai
puţin de 3 luni.
Cronic: dacă durata simptomelor este de
3 luni sau mai mult.
De specificat dacă:
Cu debut tardiv:
dacă debutul simptomelor survine la cel puţin 6 luni după stresor.
Criteriile de diagnostic pentru
Stresul Acut 308.3
A. Persoana a fost expusă unui
eveniment traumatic în care ambele dintre
următoarele sunt prezente:
(1) persoana a experientat, a fost
martoră ori a fost confruntată cu un eveniment sau cu evenimente care implică
moartea sau vătămarea gravă, efectivă sau ameninţătoare, ori o ameninţare a
integrităţii saie sau a altora;
(2) răspunsul persoanei implică
frica intensă, neputinţa sau oroarea.
B. Fie în timpul experientării,
fie după experientarea evenimentului detresant,
individui are trei (sau mai muite)
dintre următoarele simptome:
(1) sentimentul subiectiv de
insensibilitate, de detaşare sau de absenţă a
reactivităţii emoţionale;
(2) o reducere a conştiinţei
ambianţei (de ex., „a fi stupefiat");
(3) derealizare;
(4) depersonalizare;
(5) amnezie disociativă (incapacitatea de a evoca un
aspect important al traumei).
C. Evenimentul traumatic este reexperimentat
persistent în cel puţin unul dintre următoarele moduri: imagini, gânduri, vise,
iluzii, episoade de flashback recurente sau sentimentul de retrăire a
experienţei ori detresă la expunerea la lucruri care amintesc evenimentul traumatic.
D. Evitarea marcată a stimuliior care deşteaptă
amintiri ale traumei (de ex., gânduri, sentimente, conversaţii, activităţi,
locuri, oameni).
E. Simptome marcate de anxietate sau de excitaţie
crescută (de ex., dificultate în adormire, iritabilitate, capacitate de
concentrare redusă, hipervigilitate, răspuns de tresărire exagerat, nelinişte
motorie).
F. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă
clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de
funcţionare ori deteriorarea capacităţii de a îndeplini unele sarcini necesare,
cum ar fi obţinerea asistenţei medicale ori mobilizarea resurselor personale
pentru a vorbi membrilor familiei despre experienţa traumatică.
G. Perturbarea durează minimum 2 zile şi maximum 4
săptămâni de la evenimentul traumatic şi survine în decurs de 4 săptămâni de la
evenimentul traumatic.
H. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice
directe ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale
unei condiţii medicale generale, nu este explicată mai bine de tulburarea
psihotică scurtă şi nu este pur şi simplu o exacerbare a unei tulburări
preexistente pe axa I sau axa II.
Criteriile
de diagnostic pentru Anxietatea Generalizată (300.02)
A.Anxietate
şi preocupare (expectaţie aprehensivă), survenind mai multe zile da decât nu
timp de cel puţin 6 luni, în legătură cu un număr de evenimente sau activităţi
(cum ar fi performanţa în muncă sau şcolară).
B. Persoana constată că este dificil să-şi controleze
preocuparea.
C. Anxietatea şi preocuparea sunt asociate cu trei
(sau mai multe) dintre următoarele şase simptome (cu cel puţin câteva simptome
prezente mai multe zile da decât nu, în ultimele 6 luni). Notă: La copii este
cerut un singur item.
(1) nelinişte sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;
(2) a fi rapid fatigabil;
(3) dificultate în concentrare sau senzaţia de vid
mintal;
(4) iritabilitate;
(5) tensiune musculară;
(6) perturbare de somn (dificultate în a adormi sau
în a rămâne adormit ori
somn neliniştit şi nesatisfăcător).
C Focarul anxietăţii şi preocupării nu este limitat
la elementele unei tulburări de pe axa I, de exemplu, anxietatea sau panica nu
este în legătură cu a avea un atac de panică (ca în panică), a fi pus în
dificultate în public (ca în fobia socială), a fi contaminat (ca în tulburarea
obsesivo-compulsivă), a fi departe de casă sau de rudele apropiate (ca„în
anxietatea de separare), a lua în greutate (ca în anorexia nervoasă), a avea
multimple acuze somatice (ca în tulburarea de somatizare) sau a avea o maladie
gravă (ca în hipocondrie), iar anxietatea şi preocuparea nu survin exclusiv în
cursul stresului posttraumatic.
E. Anxietatea, preocuparea sau simptomele somatice
cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii de funcţionare importante.
F. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice
directe ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale
unei condiţii medicale generale (de ex., hipertiroidismul) şi nu apare exclusiv
în timpul unei tulburări afective, tulburări psihotice ori ale unei tulburări
de dezvoltare pervasivă.
Criteriile
de diagnostic pentru Tulburarea Anxioasă
daforată====
(Se
indică condiţia medicală generală)
( 293.89)
A.O anxietate notabilă, atacuri de panică, sau obsesii
ori compulsii predomină în tabloul clinic.
B. Din istoric, examenul somatic sau datele de
laborator este evident faptul că perturbarea este consecinţa fiziologică
directă a unei condiţii medicale generale.
C. Perturbarea nu este explicată mai bine de altă
tulburare mentală (de ex., de tulburarea de adaptare cu anxietate în care
stresorul este o condiţie medicală generală).
D. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unui
delirium.
E. Perturbarea cauzează
o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional
sau în alte domenii importante de funcţionare.
De specificat dacă:
Cu anxietate generalizată:
-dacă anxietatea sau preocuparea excesivă în legătură
cu un număr de evenimente sau activităţi predomină în tabloul clinic
Cu atacuri de panică:
-dacă atacurile de panică (vezi pag. 432) predomină
în
tabloul clinic
Cu simptome obsesivo-compulsive:
-dacă obsesiile sau compulsiile predomină în tabloul
clinic
Notă de codificare: A se include numele condiţiei
medicale generale pe axa I, de ex., 293.84 Tulburare anxioasă datorată feocromocitomuiui,
cu anxietate generalizată; a se codifica, de asemenea, condiţia medicală
generală pe axa III (vezi anexa G pentru coduri).
Criteriile
de diagnostic pentruTulburarea Anxioasă indusă de o Substanţă
A. O anxietate notabilă, atacuri
de panică, obsesii sau compulsii predomină în tabloul clinic.
B. Din istoric, examenul somatic
sau datele de laborator este evident, fie (1),
sau (2):
(1)simptomele de la criteriul A
apar în cursul ori în decurs de o lună de la
intoxicaţia sau abstinenţa de o
substanţă;
(2) utilizarea unui medicament
este etiologic în relaţie cu tulburarea.
C. Perturbarea nu este explicată
mai bine de o tulburare anxioasă care nu este indusă de o substanţă. Proba că
simptornele sunt explicate mai bine de o tulburare anxioasă care nu este indusă
de o substanţă poate include
următoarele: simptomele preced
debutul uzului de substanţă (sau al unui
medicament); simptomele persistă o
perioadă substanţială de timp (de ex.,
aproape o lună) după încetarea
intoxicaţiei acute sau a abstinenţei severe
ori sunt substanţial în exces faţă
de ceea ce ar fi de aşteptat, dat fiind tipul
sau cantitatea de substanţă
utilizată ori durata uzului, sau există altă probă
sugerând existenţa unei tulburări
anxioase independente, noninduse de o
substanţă (de ex., un istoric de
episoade fără legătură cu o substanţă).
D. Perturbarea nu survine exclusiv
în cursul unui delirium.
E. Perturbarea cauzează o detresă
sau deteriorare în domeniul sociai sau
profesional, ori în alte domenii
importante de funcţionare.
Notă: Acest diagnostic trebuie să
fie pus în locul unui diagnostic de intoxicaţie cu o substanţă sau de
abstinenţă de o substanţă, numai când simptomele anxioase sunt în exces faţă de
cele asociate de regulă cu sindromul de intoxicaţie sau de abstinenţă şi când
simptomele anxioase sunt suficient de severe pentru a justifica o atenţie
clinică separată.
A se codifica astfel
tulburările anxioase induse de o substanţă specifică:
(291.8 alcool; 292.89 amfetamina
sau substanţe similare amfetamine!;
292-89 cafeina; 292.89 cannabis;
292.89 cocaină; 292.89 halucinogene;
292.89 inhalante; 292.89
phencyciidină (sau substanţe similare phencyciidinei);292.89 sedative,
hipnotice sau anxiolitice; 292.89 altă substanţă sau osubstanţă necunoscută).
De specificat dacă:
Cu anxietate
generalizată:
dacă anxietatea sau preocuparea în legătură cu
un număr de evenimente sau
activităţi predomină în tabloul clinic,
Cu atacuri de
panică:
daCă atacurile de panică (vezi pag. 432) predomină în
tabloul clinic,
Cu simptosne
obsesivo-compuisive:
dacă obsesiile sau compulsiile predomină în tabloul clinic,
Cu simptome fobice:
dacă simptome fobice predomină în tabloul clinic.
De specificat dacă: (vezi tabelul de
la pag. 193 pentru aplicabilitatea la substanţă):
Cu debut în cursul
intoxicaţiei:
dacă sunt satisfăcute criteriile pentru intoxicaţia cu o substanţă, iar
simptomele apar în cursul sindromului de intoxicaţie,
Cu debut în cursul
abstinenţei:
dacă sunt satisfăcute criteriile pentru abstinenţa de o substanţă, iar
simptomele apar în cursul sau la scurt timp după un sindrom de abstinenţă.
Postări
