-

CABINET PRIVAT Dr. Isac Eduard: Consultatia gratuita la prezentarea cu bilet de trimitere !
Buzau, Blvd. Unirii, Bl. B2.
TELEFON

PUNEREA SUB INTERDICTIE

Punerea sub interdicţie este o măsură de ocrotire, care se ia de către instanţă judecătorească, atunci când persoana fizică este lipsită de discernământul necesar îngrijirii intereselor sale, datorită alienaţiei ori debilităţii mintale.
Aşadar, poate fi pusă sub interdicţie persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale.
Prin alienaţie sau debilitate mintală se înţelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetenţa psihică a persoanei de a acţiona  şi a realiza consecinţele social – juridice ce pot decurge din exercitarea drepturilor/ obligaţiilor, iar conţinutul alienaţiei şi debilităţii mintale este stabilit de medicul psihiatru. 
Punerea sub interdicţie este condiţionată de existenţa unei stări de tulburare mintală cu caracter general şi permanent, care trebuie să rezulte dintr-un act medical. Astfel, slăbirea trecătoare a facultăţilor mintale, unele decepţii trecătoare nu sunt de natură pentru a se lua această măsură. De asemenea, deficienţele fizice care nu antrenează lipsa discernământului nu pot constitui cauze de punere sub interdicţie. Nu pot fi puse sub interdicţie persoanele vârstnice  care, datorită bătrâneţii şi bolii, îşi pot pierde temporar discernământul sau acelea care suferă de o lipsă pasageră a discernământului, datorită toxicomaniei, alcoolismului, etc. 
Alienaţia sau debilitatea mintală, prin ea însăşi, nu constituie caz de incapacitate, dacă persoana nu a fost pusă sub interdicţie. Astfel, starea de bătrâneţe sau infirmitate fizică a unei persoane nu justifică prin ele însele punerea sub interdicţie a acestei persoane. În această situaţie, se poate solicita instituirea curatelei. 
Interdicţia judecătorească nu trebuie confundată cu tratamentul medical obligatoriu, măsură ce se poate dispune pentru bolnavii psihic periculoşi, dar fără a avea efect asupra capacităţii civile. De asemenea, nu trebuie confundată cu internarea voluntară/nevoluntară într-o unitate de psihiatrie.
Interdicţia judecătorească poate fi ridicată în situaţia în care au încetat motivele ce au determinat instituirea, cererea putând fi formulată inclusiv de cel pus sub interdicţie.
Cererea de punere sub interdicţie se adresează instanţei de tutelă, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul persoanei ce urmează a fi pusă sub interdicţie. 
Cererea poate fi formulată de:
- persoanele apropiate celui care urmează a fi pus sub interdicţie, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte acesta;
- serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, în situaţia înregistrării morţii unei persoane, precum şi de notarul public, cu prilejul deschiderii procedurii succesorale;
- instanţa judecătorească, în momentul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti;
- organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană interesată.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată, aceasta trebuie să cuprindă următoarele elemente specifice:
- numele de familie şi prenumele, domiciliul şi codul numeric personal al persoanei care formulează cererea;
- numele de familie şi prenumele, domiciliul şi codul numeric personal al persoanei ce urmează a fi pusă sub interdicţie;
- obiectul cererii, respectiv solicitarea punerii sub interdicţie; 
- arătarea motivelor de fapt şi de drept, pe care se întemeiază cererea;
- semnătura persoanei care a formulat cererea.
În plus, cererea de punere sub interdicţie trebuie să cuprindă faptele din care reiese alienaţia sau debilitatea mintală a persoanei respective, precum şi înscrisurile medicale din care rezultă această stare. 
Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente se depun în 3 exemplare.
În ceea ce priveşte cererea de punere sub interdicţie, aceasta cuprinde două etape, după cum urmează:
În prima etapă, după ce a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, judecătorul va dispune comunicarea unui exemplar către persoana a cărui punere sub interdicţie a fost solicitată, precum şi parchetului de pe lângă judecătoria competentă.
Procurorul, direct sau prin organele poliţiei, efectuează în această etapă cercetările necesare, va proceda la luarea avizului unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie se află internat într-o  unitate sanitară, şi avizul acestei unităţi. 
În această etapă, instanţa poate numi un curator special până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie, pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui interdicţie se solicită, precum şi pentru administrarea bunurilor acestuia. 
Instanţa de judecată poate dispune, în această etapă şi internarea provizorie a celui a cărui punere sub interdicţie se solicită, pentru cel mult 6 săptămâni, într-o unitate de specialitate, în cazul în care se impune observarea  mai îndelungată, iar aceasta nu se poate face în alt mod. 
După ce s-a primit rezultatul cercetărilor întreprinse de procuror, avizul comisiei de medici specialişti, precum şi avizul medicului curant, se fixează termen pentru judecarea cererii de punere sub interdicţie, urmând a doua etapă, respectiv judecata cererii de punere sub interdicţie.
În această etapă, instanţa procedează la ascultarea celui a cărui punere sub interdicţie este solicitată, punându-i întrebări pentru a constata starea sa mintală. În situaţia în care cel ce urmează a fi ascultat, nu se poate deplasa, instanţa va proceda la ascultarea în locul în care se găseşte. 
În momentul în care hotărârea pronunţată de instanţa, prin care s-a admis cererea de punere sub interdicţie,  a rămas definitivă, aceasta se va comunica din oficiu serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor la care naşterea celui pus sub interdicţie este înregistrată, serviciului sanitar competent, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru a se nota în cartea funciară, dacă este cazul. 
Efectele punerii sub interdicţie:
Prin punerea sub interdicţie, persoana este lipsită de capacitatea de exerciţiu.
Prin capacitatea de exerciţiu a persoanei înţelegem aptitudinea omului de a îşi exercita drepturile civile şi de a îşi îndeplini obligaţiile civile prin încheierea de acte juridice. Aşadar, capacitatea de exerciţiu îi permite persoanei fizice să încheie singură acte juridice. 
Există trei categorii de acte juridice civile pe care trebuie să le avem în vedere, respectiv:
- actele  de conservare, care au ca efect preîntâmpinarea pierderii unui drept civil subiectiv, de exemplu înscrierea unei ipoteci, întreruperea unei prescripţii;
-  acte de administrare, prin care  se realizează o normală punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu, au drept scop întreţinerea şi folosirea, cum ar fi încasarea veniturilor, culegerea fructelor, e.t.c. 
- acte de dispoziţie acele acte juridice civile care au ca rezultat ieşirea din patrimoniul unei persoane a unui drept ori grevarea unui bun cu o sarcină reală (ipotecă, gaj etc.). De exemplu: vânzarea, schimbul, donaţia, etc. 
Astfel, actele de conservare pot fi încheiate personal şi de către persoana fizică lipsită de capacitate de exerciţiu;  actele de administrare pot fi încheiate pentru cel lipsit de capacitate de exerciţiu de către reprezentantul său, fără vreo încuviinţare, dacă nu suferă prin aceasta vreo leziune.
În privinţa actelor de dispoziţie se impune măsura încuviinţării din partea ocrotitorului legal, şi în anumite situaţii, a autorizării din partea autorităţii tutelare;
De asemenea, în urma punerii sub interdicţie, se va desemna un tutore de către instanţa de judecată pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie. 
În privinţa celui care poate fi  desemnat tutore, orice persoană ce are capacitate deplină de exerciţiu poate fi desemnată pentru a se îngriji de persoana pusă interdicţie şi de bunurile sale. 
Tutorele poate solicita înlocuirea sa după 3 ani de la numire, dar pentru motive întemeiate şi înainte de împlinirea acestui termen.
În privinţa obligaţiilor, tutorele este dator să îngrijească de cel pus sub interdicţie spre a îi grăbi vindecarea şi îmbunătăţii condiţiile de viaţă. În acest sens, va putea utiliza veniturile şi, în caz de nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicţie.

ATENTIE!
Informatiile prezentate nu au caracter oficial, ele fiind mai degraba interpretarea personala a autorului si nu confera nici o garantie privind corectitudinea sau exactitatea datelor.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu